Valentin Bora | Personal Blog

Am aproape 19 ani, am votat pentru prima dată (la alegerile anterioare nu m-am dus), și simt că am făcut-o cum nu se poate mai bine. Da, uite! Sunt plin de entuziasm, la 12.45.

Varujan Pambuccian

Mă simt foarte împlinit că am fost la vot și l-am ajutat pe dl Varujan Pambuccian să fie deputat, din nou. Nu îl cunosc pe Lucian Riviș Tipei, site-ul lui nu spune decât că e Joomla și urmează a fi ceva acolo, dar e prea târziu pentru mine. PD-L a picat la Camera Deputaților din punctul meu de vedere. L-am votat pe Varujan Pambuccian (vezi blogul lui la http://varujan.rol.ro/) și sunt foarte mândru că am făcut așa. Întrebarea este de ce!? Păi pentru că am credința că este singurul care îmi reprezintă interesele, și singurul despre care știu că a făcut ceva concret.

Vestea că a este intrat în Parlament am citit-o de pe blog-ul lui Victor Kapra: http://www.victorkapra.ro/2008/11/28/stiu-cu-cine-votez/ și acum și de pe blogul lui Pambuccian. Îl simt pe omul acesta mult mai aproape de mine decât oricare altul. Are atâta deschidere. Adică dom’le… arată-mi tu un politician care își scrie singur blogul, și folosește cuvinte care urmează să apară cât de curând în DEX (ex “nashpa”).

Nu aș vrea să înșir aici câte a făcut acest domn deputat Pambuccian, aș vrea să te trimit mai departe la site-ul lui, la blog-ul lui, ca să vezi că am dreptate.

Later edit: într-un post de pe blogul lui Victor Kapra se pare că cineva a comentat că s-a întâlnit cu Pambuccian la Festivalul de Jazz de la Gărâna. Și mie îmi place Jazz-ul, chiar foarte mult!!

I stated some time in the near past that I would only post in English from then on. Seems it has not been the case, my laziness into putting together English words in a non-non-sensical way seemed such a burden sometimes. Although I feel that English has a lot more words and thus ways to express oneself, and I’m talking of nuances here, there are some times where I just feel the urge to express myself in my first language, which is Romanian.

Some of you may have come by my blog and increased my bounce rate a bit. For now, it’s just going to stay as it is, and that is a personal blog where I express my feelings of whatever type every now and then. Maybe in the future (be it near or not) I will post some usefull stuff that I have come by over my years of studying the web, which are about 8 now – from the age of dial-up connections and Dreamweaver 4.

Until then, best wishes is what I have.

I am waiting for my latest Amazon order to arrive.

Am decis să postez despre chestia asta pentru a-l imita pe Manu, în post-ul lui http://www.manuelciosici.com/2008/11/10/insemnari-de-om-ocupat/ şi pentru că nu am chef de nimic în plus înainte să merg să cânt la pian. Problema este şi la mine de câţiva ani la fel ca şi la Manu, adică nu îmi găsesc motivaţia necesară să mai merg la şcoală în fiecare zi şi să îmi irosesc câteva ore bune din viaţă. Să spunem că anumite ore ar fi de folos pentru viaţa mea de după şcoală… nu ştiu, cred că pur şi simplu strălucirea spre care mă îndrept sau motivaţia pe care o am acum să merg la şcoală sau cumva este să treacă acest an spurcat şi să pot să fiu cu roxi la Timişoara. Asta pe termen lung… pentru că pe termen scurt îmi ocup tot timpul liber (cât de des pot, cu chestii productive) astfel încât să treacă mai repede şi să o văd pe roxi şi să stau cu ea.

Disregarding şcoala, dar tot referindu-mă la ea, următoarea mea problemă este cu oamenii din jurul meu, care, cu puţine excepţii, nu pot să înţeleagă că eu pur şi simplu am tras tare la info în clasa a noua, astfel având locul I pe judeţ la olimpiadă, şi menţiune la naţională, şi de asemenea locul I pe judeţ şi în clasa a 10a, ceea ce îmi conferă o medie de admitere de 10 la Universitatea de Vest Timişoara, Fac. de Info… la fel îmi conferă şi la Cluj la UBB la Info, şi probabil şi la Iaşi, unde ne-a invitat decanul pe mine şi pe manu chiar anul acesta, când eu şi manu am câştigat locul I la naţionala InfoEducaţie @ Gălăciuc. Revenind, problema este cea mai acutizată la părinții mei, care nu știu exact de ce simt nevoia să mă toace la cap să îmi fac temele. Eu nu fac ceva ce nu vreau decât dacă este neapărat necesar, sau dacă rezultatul va fi worth it. Așadar, pot ei să îmi spună cât vor ei să învăț la geografie, pentru că eu nu vreau să tocesc acele date despre înățimile nu știu căror munți și așa mai departe. Mi-am irosit deja o dată în viață energie și brainstorage pentru a le învăța, și ca dovadă că nu am avut nevoie de ele, creierul meu a decis automat să se scape de acele informații. Știu că trebuie să dau bacalaureatul, nu reprezintă o valoare pentru mine, Manu are dreptate că ”bacu nu-i dumnezo”, dar se pare că mulți se folosesc de această umbrelă brand Bac ca să își justifice eforturile sau temele aiurea date sau eu mai știu ce. Cel mai bun exemplu este la informatică la noi la școală: avem 7 ore de info pe săptămână la intensiv fiind, și o variantă de bac de anul trecut de făcut de pe o zi pe alta. La acest fapt se adaugă și faptul că de vineri până marți avem 3 variante, și dacă socotim că toți profesorii gândesc că îi weekend și putem să le dăm mai multe teme, avem o mică senzație interesantă pe weekend, care din zile de odihnă (a se citi vineri după-masa și sâmbătă) a devenit bătaia de joc a profesorilor. Dintr-un calcul simplu am realizat că vom termina TOATE SUBIECTELE DE BAC LA INFO PE ANUL TRECUT până în 8 ianuarie 2009. Considerând că vor apărea noile subiecte prin martie și că va trebui să le facem și pe alea, nu pot decât să înjur în gând și ce să zic… o sun pe roxi și o pup, ca să mi se mai îndulcească viața.

Mergând mai departe la viitoarea mea carieră de Web Freelancer (adică în principal web developer, dar și web designer și altele), chestie de care mă ocup deja de aproape 8 ani de zile (adică de pe vremea dial-up-ului) și în sinea mea cred că o fac destul de bine și de competitiv (fiind un tip perfecționist și care încearcă sa urmărească best practices), aș vrea să continui să fac asta și în studenție ca să pot să îmi asigur un venit în plus și să depind cât mai puțin de banii pe care îi voi primi de la ai mei, și în final după studenție ca să îmi asigur traiul zilnic și mai mult de atât, crec că nu are o mare valoare ceea ce învăț în liceu, ceea ce învăț la informatică în liceu, ceea ce va reprezenta atestatul de programator cu studii medii, ceea ce va reprezenta facultatea asta pe care vreau să o fac doar pentru că trăim într-o lume care are nevoie de hârtii, dar totuși momentan sper că îmi va oferi ceva interesant și că voi avea amintiri plăcute de student și că îmi voi face câțiva prieteni care să îmi semene în gândire și să nu fie de-ăia jeM’enFicheiști.

În concluzie, cred cu tărie că viața asta e de căcat, cu câteva excepții, și că trebuie să știi să te izolezi de ea. Cred de asemenea și că oamenii din jur, fie ei prieteni fie nu, de cele mai multe ori când vrei să faci ceva îți pun piedici doar pentru că pot sau pentru că găsesc motive să îți pună. Cred de asemenea că ai mei ar trebui să fie mai relaxați, ca să nu ajungem iar la tensiuni și să fiu nevoit să îi pun la punct. Faptul că sunt copilul lor nu le conferă drept de viață și de moarte asupra mea, iar de la o vârstă în colo ar trebui să învețe să folosească metode de educare mai puțin opresive și mai bine fundamentat psihologic, preferabil fără constrângeri și șantaj. Dacă nu se ajunge la o soluție mulțumitoare pentru niciuna dintre părți atunci negociem până ajungem la un compromis și gata. Faptul că ei sunt mai bătrâni și mai trecuți prin viață iarăși nu îi face atotștiutori.

Acum am terminat postul meu acid care nu va schimba nimic din lumea asta, decât poate percepția ta asupra mea.

Am dat astăzi, 13 octombrie 2008, zi de luni, ziua internațională a siguranței circulației rutiere am dat examenul pentru permisul de conducere, categoria B, teorie și practică… și sunt foarte fericit să spun că l-am luat. Nu știu de ce, dar nu am chef sa detaliez. Cert este că am fost impresionat în mod plăcut de aplicația pentru dat testul teoretic, la fel cum am fost plăcut impresionat de separeurile pe care le-au creat în sală, de modul în care s-au mișcat polițaii, și de faptul că toate calculatoarele aveau UPS-uri serioase.

Poate voi updata acest post. Poate…

Thinking I only wrote stuff about technology, I realized I could put something of different matters here. I have been working hard all my summer holidays and I consider that I deserve my long-awaited vacation in a vacation. While I know that other teens of my age spend their all day sleeping, chatting or just going to the “beach” (to be read Strand) and have nothing upon their back, I feel the urge to do something constructive every-fucking-day. I mean, when i had my Cambridge CAE exam I tried making a promise to myself not to do anything constructive in a single day, the day before the exam. I wanted to totally relax my mind! But guess what!? It diiiidn’t work because in the afternoon I couldn’t help myself but read some technology-related stuff on the web. So, after being so overwhelmed with work all the time, having to be some kind of true freelancer and juggle projects judging their priority at a certain moment, I really want to go to the seaside with my girlfriend roxi and for a few days do nothing else than lay in the sun, and when my skin burns go and swim some circles and then go to line 1 and reexecute.

p.s. I feel geek sometimes!

I tend to develop shortcuts and not wait for the OS to finish every task I am requiring it to run. So, provided the fact that I know what button or key I have to push next, provided that I know my folder structure very well, I want to reach certain places fast so I could focus on the more time-consuming of matters. But what happens if I launch a program and then go somewhere else to do something without waiting for that particular program to have launched???! Nothing, that program steals my “focus” (focus means the active window or box where I’m doing stuff),  then requiring me to take another action just to go back to where I was working. This is very very annoying!

I found myself AGAIN having a great deal of tabs opened in Opera. I think this is only due to migrating my RSS feeds to Google Reader and subscribing to new ones recommended by them. So many interesting articles to skim over .

myOpera

This is how my poor Opera looks like with that many tabs open. I wonder if Firefox would have managed not to freeze having so many tabs open at the same time.

Update: I’ve been curious enough to seek how many megs of memory does Opera hog (in the meanwhile I opened even more tabs). Task manager stated about 350MB of pure memory taken by Opera alone (soon I could compare it to 3ds max). Google Reader can be a naughty if you give him very long feeds to scroll.

Ma trezesc cu gatul uscat. Party last night… Cafeaua si alcoolul drain one out. Ma invart bezmetic prin casa, mut lucruri… beau o cafea. Nu mai inainte spuneam ca nu e buna cafeaua? Cum nu e buna?! E buna… Eu tot tin sus si tare ca o beau pentru savoare, pentru aroma, pentru miros, pentru culoare, pentru ca e dulce si amara in acelasi timp. Câţograurul ar zice ca ma mint singur… probabil e adevarat, dar acuma sa mori sanatos?

Ce m-a apucat sa scriu din nou? Ultima excretie textuala era din aprilie, de Paste… mi-am mutat catrafusele la mine acasa si am inceput sa scriu din nou, asa, upon no
reason. Nu-mi cer scuze ca folosesc romgleza in ceea ce scriu, scriu ce vine, vine ce scriu.
Revenind…

Iarasi am senzatia aceea ca vreau ceva si nu stiu ce vreau. Urasc vremea rea, din
cauza cromaticii. Sunt meteodependent intr-o oarecare masura. Daca ma uit pe geam si e gri, si o lumina difuza, fada… ma
deprima.
Ma deprima prea putine lucruri, dar acesta este unul dintre ele. Poate pentru ca sunt
un om caruia ii plac culori tari, inflacarate … iubesc rosul aprins, iubesc un verde de iarba cruda contrastat cu negru. E demential.

Am ajuns sa mananc chipsuri, nu am chef sa muncesc. Chipsuri?!
Cum dracu? Eu sunt anti-chipsuri. E absurd. De cand am ceva mai multa constiinta de sine incerc
sa nu mai bag chestii nesanatoase in mine. Si totusi uite!

Ma intind si casc. Ce-i de facut?

Rasfoiesc presa si vad ca Osama Ben Laden a facut iarashi “show-televizat” in care afirma statele unite sunt slabe. Ma pot distra cumplit de ei. Osama Ben Laden e actor, ce mai… Daca nu ar fi acest “show-televizat” comandat de statele unite, as zice ok, jos palaria… dar totul e chestie de bani. A fost 9/11 septembrie 2001 o diversiune dementiala. Cum se minte si se manipuleaza populatia… frate. Trist este ca se sacrifica vieti omenesti pentru asta.

Vin din nou si imi manifest frustrarile legate de biserica, si de oamenii care fac
parte din ea. Citez hotnews.ro:
“Asta al nostru nu merita nimic. Iti lasa mortul in casa daca nu ii bagi in buzunar 3 milioane”, se plange de preotul satului o batrana din catunul giurgiuvean Uzun.
Stau si ma gandesc daca mai are rost sa comentez ceva. Trebuie sa fie profitabil sa fi preot (Baba scratching his head).

Alta stire care tine sa ma bucure:

Presedintele companiei Apple a anuntat ca ofera un bon de cumparaturi de 100 de dolari celor care au achizitionat telefoane iPhone la vechiul pret de 599 de dolari. Cu o zi in urma, conducerea firmei ieftinise cu 200 de dolari aparatul iPhone, comercializat acum intr-o singura varianta la pretul de 399 de dolari.

Daca se mai ieftineste frumos pana pe la 300, cred ca mai rezista telefonul meu pana atunci… e perfect.